Idealul de veacuri al națiunii române a fost acela de a forma un stat național unitar, în cuprinsul căruia să trăiască și să muncească toți românii. Odată creată ideea de națiune, mai trebuiau găsite momentele care sa ducă la îndeplinirea dezideratului de veacuri – unirea tuturor românilor.

La 27 martie 1918, se va uni Basarabia cu România. Sfatul Țării va adopta cu majoritate de voturi (86 de voturi pentru) unirea acestui teritoriu cu România. Artizanul unificării a fost patriotul Ioan Inculeț.

La 15 noiembrie 1918 se va uni Bucovina cu România. Congresul General al Bucuvinei a adoptat cu majoritate de voturi unirea acestui teritoriu cu România. O personalitate a acestui teritoriu, care a acționat în vederea realizării unirii, a fost Iancu Flondor.

Ultimele teritorii rămase în afara granițelor țării au fost: Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș. La 18 noiembrie/1 decembrie 1918, aceste teritorii se vor uni cu ȚARA. Marea Adunare Națională de la Alba Iulia a fost chemarea către toți românii. Cu mic, cu mare, au luat parte la citirea Rezoluției care consfințea unirea acestor teritorii cu România, pentru totdeauna. Personalitățile implicate în acest act au fost: Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Iuliu Hossu, Gheorghe Pop de Băsești s.a.

Recunoașterea actelor de Unire va veni din partea marilor puteri, în cadrul Congresului de pace de la Paris, mai precis, la 28 octombrie 1920.

„România este patria noastră și a tuturor românilor. E România celor de demult și a celor de mai apoi. E patria celor dispăruți și a celor ce va să vie.” – Barbu Ștefănescu Delavrancea

La mulți ani, România! La mulți ani români, oriunde vă aflați!